Ieri imi urcai din gand in vis
Si din poveste-n poezie,
Pasind din cer in paradis

Si din frumos in feerie.

Si-mi mai urcai din piept in dor

Si din priviri in sarutare
Cu ochiul greu si pas usor,
Catre sublim dinspre-ncantare...


Un timp mi-ai fost si chin si leac
In soiul asta de risipa

De fericir cu iz de veac
Ce-apoi s-au stins in doar o clipa,


Caci brusc ai inceput sa-mi cazi



Din aspiratie-n rutina,
Inspre ridicol din extaz
Si din neprihanire-n vina...


Azi, muntele cu vant si ploi,
Te-mpinge repede spre vale,

De la iluzia din noi,
Catre naravurile tale.


Din umbra mitului ce-ai fost,
Ramai un ciob de amintire,
Cazand in jalnic din anost

Si din dezastru-n naruire...