Tradare e tot imprejur,
Nimic nu e alb nicaiere,
Nimic nu e sfant, nu e pur,

Doar jaf peste tot si durere.

Si totusi combina prin noi

Un soi de chimie bolnava,
Ce-mparte-n rastimpuri la doi
Un varf de catarg de epava...


Parjolul se-ntinde cat vezi,
Si bantuie molimi ciudate,

Minciuna triseaza sa-o crezi,
Si-s doar maladii si pacate.


Si totusi, un dor omenesc



Iti face transfuzii prin vine,
Abstract si amorf, dar lumesc,
In goana-ti spre oaza din tine...


Ruina e tot pana hat
Ca mintea nu poate cuprinde,

Si-i sange culoarea-n omat,
Si moarte e gheara cand prinde.


Si totusi e-un vis care-i treaz,
Un gaz al sinapselor noastre,
Saltand mesager pe talaz,

Mereu mai aproape de astre...