Stropi de ploaie imi cad prin par,
Nu m-am mai vazut demult in oglinda.
Cred c-am sa cant pan-am sa ragusesc,

E mai usor asa decat sa vorbesc.

Soarele-mi arde un ochi, ma feresc.

E prea multa lumina sa vad printre ganduri.
Imi place acest sunet ce-l soptesc in pustiu,
E ca un vanticel de vama usor ce adie prin mine.


Si nu mai stiu ce e ploaia si nici macar soarele,
Ma ridic mereu, dar cad pe un nor,

Mi se pare ca zbor.

Un vant imi ravaseste un colt de gand,

Imi zboara mintea aiurea si am ragusit.
O stea se apropie usor de pamant,
Doar ea o sa stie ce sunt.


Ploaia ma spala iar vantul ma usuca,
Soarele orbeste iar steaua e rece.

Vocea tot striga, urechi nu aud.
Ma simt atat de singur uneori pe pamant