Sub cerul tradiţiei primordiale,
Din cetatea Carpatilor
Sub axul boreal,

In tara Getilor

Indefinitul domneste in stapan,

Pina la portile Daciei.
Din nedistinsul polar primordial, cobor
Planurile posibilitatii universale


Intr-al Marii Negre prund
Sus imi ard si jos imi pica,

Picatura ce pica
Face luna tocmai plina
Tipa sus pe soare

Sus pe soare cind răsare

Muntele Om si Omul munte

Buricul Pamantului si Osia Lumii
Cerul, Caliman şi Caraiman
Munte si Om, si Om precum munte,

El e Regele lumii

Sub gheturile hiperboreene

Negru, pamantul Daciei se-ncheaga
Din cimpiile niciodata fara zapada
Se nasc pamanturi sacre ale nemuririi


Prin portile de fier polare
Stravede polul spiritual al lumii,

Din muntii Rifei.