Bun venit in societate. Aceiasi oameni frate,
Aceleasi priviri frustrate, aceleasi simtiri ciudate.
Cand omul de langa tine uita de fraternitate

Cand mama din colt uita frati in maternitate.
Unde, ai tai tovarasi te lasa la o parte
Unde secul ne-nconjoara dar sunt materii toate.

Cand sexul lasa gravide la colt de bloc uitate
Si asa-zisii tati fug de paternitate.
Ca multi sunt rationali dar vezi niste primate

Suprimate de legi, cu credinta-n libertate.
Credinta-n divinitate, cand toate fug departe
De ratiune, actiune si seriozitate.

Caci toti sunt credinciosi si tin la moralitate
Dar isi scuipa duhul oricand cu impulsivitate.
Si mereu pasivitate, in lipsa de-activitate

Reactioneaza slab, fara ganduri contemplate.

Dar nu-i nimic, iar o sa trecem peste toate

C-asa suntem noi, suntem vii in societate
Frate, vi acum, sau preferi sa stai deoparte.
Joaca-ti orice carte, cat ai sa-ti iei o parte.


Vezi ca sari din schema, cu primul pas gresit
Caci presa mondena arde gaz la nesfarsit.

Ca fara niciun fel de stres o problema moderna
Cand tot mai multi romani uita de limba materna.
Englezisme si figuri, dar au usa la caverna

Cand beau whisky scotian, la cea mai ieftina taverna.
Cangrena sociala, cand lumea disociaza
Limba romaneasca si solidaritatea frateasca.

Cand justitia inopteaza, dar politia ancheteaza
Orice pusti de 16 ani care-i prins cand fumeaza.
Caci sunt probleme actuale, dar nu delimiteaza

Raul de bine, caci coruptia o submineaza.
Si se creaza confuzie care ne-ncetat primeaza
C-omul de rand nu stie ca justitia nu lucreaza.

Si libertate-ai cea care te elibereaza
DAr partea nasoala e ca ti-o conditioneaza.



Dar nu-i nimic, iar o sa trecem peste toate
C-asa suntem noi, suntem vii in societate

Frate, vi acum, sau preferi sa stai deoparte.
Joaca-ti orice carte, cat ai sa-ti iei o parte.



C-asa suntem noi, suntem vii in tara asta
Suntem fii lui Mihai Viteazul, asta ne e casa.

Asta ne e rasa, caci asa am fost nascuti
Avuti sau ne-avuti, cu spirit am fost crescuti
Pustii cu notiunea de cauza-efect,

Cand stim ca portiunea asta are un punct defect.
O reparam, o facem cat avem inima-n piept
Cand multi fug de probleme, de munca si subiect.

C-asa suntem noi, ramanem la obiect
Si incercam sa castigam orice ban corect.
Caci e foame, dar n-are rost sa vorbesc de drame

Nici de salarii mici, nici de arme, nici de grame.
Caci realitatea asta, paradisul trist din spate
Ascunde prea multe sperante si vise desarte.

Dar prinse-ntr-o carte, nasc onoare, demnitate
Caci toate depistate la timp, pot fi solutionate.
...

Si ne pierdem, din pacate-avem o viata
Adu frate tu lumina, cand nu mai e speranta...
Si sti bine ca indiferent de toate

Nimeni nu ne-opreste suntem vii in societate.