Mi-am hranit inconstient fiecare slabiciune,
pana am devenit incet, incet o mortaciune,
dar nu-mi trebuie o minune, ci numai fapte bune,

si ani intregi de liniste pentru rugaciune.
am crize de greata de la dulceata literaturii,
de la stilu de viata si izul de piata al culturii.

vreau o casa mica, undeva in mijlocul naturii,
sa-mi hranesc sufletul cu frumusetea lecturii,
sa patrund pe rand in tainele agriculturii,

sa am decat o haina si ceva din-trale gurii.
ca si stramasii nostrii, traind mai simplu,
in loc sa tot facem pe cocosii, pentru lux ca prostii.

in timp ce sclavim pentru cativa ron pe luna,
nu musc mana ce hraneste, da nici nu mananc din mana.
e incredibil### iau sfiintele taine in gluma,

unii isi schimba sfanta liturghie la saptamana.
deci pastreaza tu tot ce e modificat genetic,
da-mi biserica de la prea nesimtitul de eretic.

i-am proprietatea, gloria, toate conditiile,
da-mi identitatea, istoria, traditiile.
vreau inapoi la noi in familia crestineasca

si sanatatea trupeasca si duhovniceasca.
demnitarii sa ne dea demnitatea romaneasca,
pentru care a trebuit ca altii sa se jertfeasca.

poti sa-ti muncesti bratele pana-ti versi matele,
desi doleantele o sa-ti creasca odata cu creantele,
da nu uita sa zambesti in toate circumstantele,

facand voia domnului, nu ce zic instantele.
ma uit inapoi, mi-am cam platit chitantele,
da-s satul de razboi, mi s-au irosit si gloantele.

si in plus nu exista imagini mai macabre
dacat cazarma cand arde sau camaradul cand cade
peste alte cadavre cautand alt adapost,

cum poti sa mai faci pe prostu? !
cand e mult prea mare costu, pentru o gradare postum
sau care-i rostu, cand de fapt,

sunt pentru mine eu cel mai mare monstru.
si daca n-am fost mai bun, mai cult, mai clar,
iti doresc tie macar sa poti mai mult,

ca doar asa vom merge mai departe, spre culmi inalte
cu iubire bunatate, blandete, demnitate
si credinta-n dumnezeu, vei reusi mereu.

dar nu te abate de la drum oricat iti e de greu
sau vei fi un martor trist, ca a lui iehova
cand zilele se duc mai repede, ca don juan si casa nova.

de-aia am apucat un pix, m-am apucat de scris
si ti-am zis prin ce trec, infern sau paradis.
tu macar ai grija sa nu repeti greselile mele,

daca tot te-am plictisit atatia ani cu ele.
pictand din acuarele si cu bune si cu rele,
de unde canta pasarele sau urla cucuvele,

dar asta am trait, asta am simtit, asta am fost,
pentru unii geniu, pentru altii doar un prost,
doar ca mantuirea n-are treaba cu inteligenta,

daca nu traiesti degeaba mai prinzi esenta ...