Cât aş mai sta la umbra ta, codrule măreţ,
Frunzişul tău m-o legăna, din muntele semeţ;
Pâraie reci mi-or îngâna, de voi şti să ascult

Poveşti ce-n lume s-or răspândi, din vremuri de demult.

Cărări ascunse voi căuta, cu stele călăuză

Nimeni, de-i om sau fiară, să nu mă auză;
Tainic sălaş eu voi afla, ascuns sub Piatra Doamnei,
De lumea asta m-oi depărta, în nemurirea toamnei.


Under Piatra Doamnei
Long would I linger in your shade, ye majestic wood!

From lofty crag your leaves will soothe, linger if I should!
Icy streams will softly whisper yarns to my ear,
From olden times across the world, if I care to hear.


Hidden pathways again I will seek, guided by the star
Never a soul, whether man or beast, should hear me from afar

'Neath Piatra Doamnei I shall find my own secret lair
Away from this world I will abide, immortal autumn's heir.