strigate si lacrimi ce pe obraz se-aprind sclipind
ecouri ce ingana al ei suav suspin
cuvinte pline de venin ce o ranesc din plin

risipeste zambete ce nu stie cand revin
o privire melancolica si timpul scurs
ce o face ca sa creada ca nu-i nimic de spus

am privit-o in ochii si iam soptit ca orice trece cu timpul
si ma intrebat: ce exact inseamna timpul?
cu glasul ei suav acum parca ragusit de veacuri

rataceste trista cu visul ei alaturi
mi-a spus ca n-are timp de vorba ca tre` sa infrunte durerea
si ca nu vrea sa ma asculte, mai bine asculta tacerea

pai unde te indrepti tu suflet trist?
cand tie frica sa infrunti drumul tau cu nepasare inchis
ias fi zis mai multe, dar stiam ca nu vrea sa ma-sculte

mai bine se inchide intre sperante pierdute, ranita de suflete surde



unde te duci tu suflet trist?
de ce ma lasi fara nici un raspuns?, chiar nai nimic de zis?
de ce te clatini?, cand vantul nu bate

uita de toate, sperante desarte, lasale in spate pe toate



lumina amintirilor in suflet i se-aprinse
cand clipe reci si vise de suflet i se prinse
din linistea uitarii in decorul schimbator

ce o picteaza trist pe-un drum ratacitor
cu ochii albastri, rosii ce ii umple plansul
risipeste temator zambetul, surasul

ca un gand purtat de dor ce se stinge-n soapte
asteptand parca-n zadar suspina-n linistita noapte
stand pe balcon, privind tristul peisaj

vrand sa sara de la etaj insa na avut curaj
simtea frica### ii patrunde-n vene
si sentimentele nu se stingeau parca deveneau eterne

dintre stele luna patrunde trist cu raze reci
cand sufletu-i filtreaza vise pierdute pe veci
e cel mai trist refren din cea mai dulce melodie

e cea mai grea enigma ce nimeni nu o stie