Poate ca azi, sau poate ca ieri
Am zarit un oraş aparînd dintre nori
Şi se facea, ca timpul statuse

Căci totul părea a fi uitat, de cine-l făcuse

Dar incă nu ştiam, că mă aflu

Pe un tărîm de vis fermecat, greu de pătruns
Şi că alunecam, către un mâine
Fără să pot să văd dincotro bate vântul


Păsari de foc, cu aripi de aur
Halucinant prin aer zburau ca un balaur

Iar eu priveam, pieziş infinitul
Cumva incercând să mai amân c-o clipă sfârşitul


Dar incă nu ştiam, că mă aflu
Pe un tărîm de vis fermecat, greu de pătruns
Şi că alunecam, către un mâine

Fără să pot să văd dïncotro bate vântul