Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintra in portrete
Cad frunze picurind singuratate

Si tu ai gesturi parca mai incete.

Si te iubesc la echinox si dupa

Iubito, vine toamna sa decline
Sa macine, sa naruie, sa rupa
Al lumii apogeu de feminine.


Cum tu ramii la tarmure de mare
Eu plec s-astept si crivat si omaturi

Si sa ma-mbat la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alaturi.


Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine si anestezie
Tot omul e un snop de amanunte

Care ameninta esenta vie.

Cu hachite si mofturi si-alte alea

Imi esti pedeapsa, dar imi esti si doamna.
De pomi sinucigasi se umple valea
Iubito, te iubesc si vine toamna.


Natura se inchide ca un templu
Cu lacate de fosfor si rugina

Eu mortii mele te voi da exemplu
Cit esti de disperata si senina.


Iubito, vine toamna pina-n oase
O simt in mina care ti se-ntinde
Priveste, ies fumuri peste case

Iubito, dupa toamna vin colinde.