Căror sfinţi şi căror dumnezei,
Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei,

Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei,
Cucii plâng cu glasuri răguşite?


Au făcut copiii noştrii dinţi,
Muşcă din bunici şi din părinţi.

Muşcă din văzduh şi din pământ,
Muşcă şi din morţii din mormânt.


Pentru care dimineţi târzii,
Cade ceaţa, care mă-nfăşoară?
Care sfert de lacrimi viorii,

Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii,
Amăgeşte dorul şi-l omoară?


Au făcut copiii noştrii dinţi,
Muşcă din bunici şi din părinţi.

Muşcă din văzduh şi din pământ,
Muşcă şi din morţii din mormânt.


Nu mai lăcrimează nici un sfânt
Şi s-a şters cerneala din icoane.
Seceta domneşte pe pământ,

Iar şopârlele se cred igoane.
Seceta domneşte pe pământ,
Iar şopârlele se cred igoane.


Au făcut copiii noştrii dinţi,
Muşcă din bunici şi din părinţi.

Muşcă din văzduh şi din pământ,
Muşcă şi din morţii din mormânt.